Va mai aduceti aminte de micul dejun din copilarie cu o ceasca de cacao cu lapte? Atunci nu era Cappuccino, Ciocolata calda, Nesquik sau mai stiu eu ce alte pliculete colorate cu prafuri aromate.

Facea bunica si pe urma mama o cacao cu lapte de te lingeai pe….mustata. La doua zile se infiinta momarlanca ( pentru cine nu stie, momarlan este taranul, bastinasul din Valea Jiului ) la poarta bunicilor cu o canta uriasa din care deserta 2 litri de lapte in cratita de tuci.

Cratita mare si grea era pusa pe marginea sobei „Vesta” iar noi copiii stateam cu ochii pe ea sa nu dea laptele in foc. Bunica lua tacticos smantana groasa de un deget (numai buna pentru o portie de unt) si din licoarea  de un alb imaculat ne pregatea cele mai simple dar si cele mai gustoase deserturi. Dar sa revin la micul dejun. In cana preferata bunica punea doua linguri de cacao, doua linguri de zahar si o umplea cu lapte fierbinte. Se forma o spuma groasa transformata instantaneu intr-o mustata de toata frumusetea spre amuzamentul nostru dar si al bunicilor care erau multumiti ca nu faceam mofturi la ceasca de cacao.