Zilele trecute am fost la Bragadiru și acolo mere peste tot. Din păcate cele mai multe viermănoase așa că nu prea aveai ce face cu ele. Mi-am adus aminte de o rețetă de jeleu/peltea pe care am văzut-o în caietul de rețele al Violetei. Ea a făcut din cojile și cotoarele de mere rămase de la conserve de mere rase pentru prăjitură. Atunci m-am gândit că pot să fac și eu curățând aceste mere găunoase.

Ingrediente: 1,5 Kg de mere curățate de partea stricată (rămâne coaja și cotorul), 1 litru apă, 750 g zahăr (merele fiind acrișoare), zeama de la 1/2 lămâie

Mod de preparare: Se spală merele, se curăță de partea stricată și se taie în bucăți mari. Se pun într-o oală încăpătoare, se adaugă apă cât să le acopere (cca 1 litru) și se fierb până sunt moi.

Se strecoară zeama și merele se pasează într-o sită destul de deasă, astfel se extrage toată zeama din ele. Se obține un lichid tulbure, cu o culoare nedefinită, nu prea frumoasă (merele au fost amestecate, roșii și mai multe verzi). Se măsoară cantitatea de lichid obținută pentru a se adăuga zahăr.

Eu am adăugat 750 g de zahăr, merele fiind destul de acrișoare. Se pune zeama la fiert, se adaugă zeama de lămâie și se lasă să fiarbă la foc mic. Între timp se adună spuma formată. Pe măsură ce amestecul fierbe se deschide la culoare și se limpezește.

Când compoziția se mai îngroașă se toarnă o picătură pe farfurie și dacă nu se împrăștie atunci este gata.  Jeleul se toarnă fierbinte în borcane, se pune capacul și se lasă să se răcească. Am obținut doua borcane de 400 g și un castronel pentru degustare.

După răcire are consistenta jeleului, este aromat și bun de întins pe pâine cu unt. Mulțumesc Violeta pentru inspirație. Ca de fiecare dată, o rețeta care m-a scos din încurcătură.