Afara ger cumplit, in casa lemnele pocneu in teracota, noi copiii stateam la gura sobei, ascultam povestile spuse de bunica si asteptam sa se coaca dovleacul, care deja emana un miros aparte. Vestita soba Vesta, care era de o seama cu bunica, ne facea cele mai interesante dulciuri, intr-o perioada in care toate preparatele erau simple, cu ingrediente clasice, dar niciodata duminica nu ne lipsea ceva dulce. Pentru ca mi-am adus aminte de acele vremuri, am cumparat un dovleac, l-am curatat de seminte, l-am taiat si l-am pus la cuptor. Sper ca mirosul si gustul sa fie precum cel facut de bunica. Da este, nu simtiti?
Da, este mirosul chiar acuma se afla in cuptor…numai bun pentru o vreme ploioasa. Asa ne strangem toti in jurul cuptorului si asteptam momentul sa ne frigem un pic la degete…
Eu am acum in cuptor dovlecii crescuti sub nuc :D
Si eu am cumparat astazi altul mai mare. Urmeaza procesul de coacere.